SPORTUL ÎNTRE A OFERI ŞI A REALIZA
Antrenorii sunt tentaţi să îşi justifice orice comportament care ar putea duce la victoria echipei sau a sportivului. Desigur nu toţi tehnicienii ignoră nevoile emoţionale ale elevilor lor. Stilul dur, autoritar este de multe ori răsplătit în lumea sportului şi astfel, antrenorii care ar dori să fie mai deschişi spre nevoile emoţionale ale sportivilor sunt confuzi şi derutaţi.
Există puţină precupare pentru a oferi antrenorilor traininguri pe abilităţi de comunicare, psihologie sau filozofia antrenoratului. Din această cauză majoritatea tehnicienilor îşi antrenează sportivii în maniera în care ei înşişi au fost antrenaţi. “ Dacă pentru mine a fost bine, va fi bine şi pentru tinerii pe care îi antrenez”. “Dacă eu am reuşit să înving toate greutăţile, copiii de acuma vor reuşi acelaşi lucru”. Să ne gândim puţin la aceste afirmaţii. Dacă antrenorii şi copiii de azi vor repeta experienţele emoţionale din trecut, atunci filozofia antrenoratului şi comunicarea nu va diferi mult de ceea ce se întâmpla pe timpul gladiatorilor. Cu alte cuvinte, antrenorii şi lumea sportului nu s-a schimbat cu mult din acele vremuri.
Să fiu bine înţeles! Antrenorii nu sunt animaţi de intenţii rele, doar că ei sunt influenţaţi şi determinaţi de cultura realizării care este dominantă în vremurile noastre. Adevărata filozofie care trebuie să anime antrenorii, în special în sportul juvenile, este a crea din activatatea sportivă un lucru plăcut, stimulativ, bazat pe scopuri orientate spre sarcină şi nu spre victorie cu orice preţ. Orientarea spre scopuri de rezultat generează multă frustrare şi anxietate iar copiii abandonează frecvent activitatea fizică.
Este dificil de a schimba mentalităţile pentru că antrenorii, ca şi noi toţi, primim recompense doar atunci cînd suntem buni realizatori. Frica de a nu reuşi să realizăm ce ne-am propus sau ceea ce ne-au impus alţii duce la un răspuns emoţional negativ, neplăcut. De multe ori sportivii sunt extrem de afectaţi de nereuşite sau de deciziile arbitrilor. Prea des ne lăsăm pradă emoţiilor şi ne focalizăm exclusiv pe acestea. Alternativa, mai funcţională, ar fi să ne concentrăm pe comportamente. De exemplu, să discutăm cu antrenorul şi colegii de echipă pentru a elabora o strategie mai bună sau a ne îmbunătăţi jocul individual. Cu alte cuvinte, să încercăm să modificăm un comportament automat, reactiv. Vorbeam recent într-o emisiune radiofonică cu jurnalistul Alin Fornade despre celebra inscripţie de pe zidurile Clujului “Mamă te iubesc dar nu ca şi pe U”. Este ceva impresionant dar nu ne ajută foarte mult. Ar fi bine ca în loc să ne lăsăm pradă unor emoţii puternice (care pot fi binefăcătoare până la un punct) să cumpărăm mai multe bilete la meciurile echipei favorite. Ar ajuta mai mult Echipa de suflet a Clujului.
